În cazul Stupinei Crăciuneanu, cei doi oameni care îndeplinesc 365 de zile pe an rolul de a ocroti stupina sunt soții Ioan și Mărioara Crăciuneanu. Activitatea lor a început în anul 1988 și descendenții direcți ai dinastiei de regine stabilită acum 32 de ani sunt în continuare în grija lor. Experiența acumulată în aceste 3 decenii de muncă cu albinele a sedimentat o relație cu tente simbiotice între apicultori și protejatele lor înaripate: Ioan lucrează la stupi cu un echipament de protecție parțial (mască de față și câteodată mănuși), iar Mărioara folosește ocazional o jumătate de mască de apicultor lipsită de protecție in partea inferioară a feței, cu un fel de voal până în dreptul nasului ca să nu-i intre albinele direct în ochi.

Cei doi apicultori ai stupinei Crăciuneanu lucrează aproape totdeauna în echipă și de fiecare dată când deschid un stup se declanșează o conversație două treimi șoptită și o treime bâzâită, cu întrebări și răspunsuri în toate direcțiile. Iarna, când stupii nu se deschid, întrebarea unică ”sunteți bine?” este adresată cu un ciocănit dublu gentil în lada stupului iar răspunsul nu întârzie mai mult de 2 secunde și e cifrat în tonalitatea zumzetului: o notă înaltă a zumzetului declanșează o verificare imediată a interiorului.

Îngrijitorii albinelor care practică apicultura staționară (cum este cazul stupinei Crăciuneanu) muncesc mai des dar cu efort mai redus decât apicultorii ce merg în pastorală și recolta este evident mai mică decât în cazul stupinelor plimbate. Costurile de întreținere ale stupinei sunt însă tot mari, iar Stupina Crăciuneanu nu a făcut rabat la calitate indiferent cât de mari sau cât de dese au fost pierderile financiare în unii ani apicoli mai slabi. Produsele stupinei reflectă întru-totul grija, dragostea și resursele investite iar prețurile sunt proporțional calculate pentru a putea asigura continuitatea acestei producții de înaltă calitate.